Satul Slobozia, din comuna Păltiniş, judeţul Botoşani, este aşezat în valea Prutului, unde există mai multe râpi, terenul fiind degradat prin eroziunea solului.
Satul este legat de şoseaua naţională printr-un drum de ţară de 1,5 km.
Din informaţiile primite de la diferiţi bătrâni, localnicii ar fi venit aici acum 200 de ani din Basarabia. Denumirea satului este de origine slavonă – slobodna, de aici şi Slobozia. Populaţia satului numără actual 18 de familii.
Biserica satului a fost adusă de la Lişna de hatmanul Anastasă Başotă şi reconstruită în anul 1850.
Biserica are formă de navă şi se compune din pronaos, naos şi altar. Acoperişul în formă de şarpantă are deasupra trei cruci, una deasupra naosului, una deasupra pronaosului şi cea de-a treia deasupra altarului.
Pronaosul are un turn cu baza pătrat, aici aflându-se clopotele bisericii.
Altarul are formă poligonală cu un spălător construit din piatră.
Pereţii bisericii sunt din lemn de stejar iar la exterior şi interior sunt căptuşiţi cu scândură de brad.
Se consideră că biserica a fost făcută de meşteri locali, fără a fi existat un plan arhitectural.
Catapeteasma este din lemn de tei pe care este aplicată o muşama pe care sunt pictate icoanele celor 12 Apostoli, cele 12 praznice domneşti şi Cina cea de Taină.
Pictura este în stil bizantin şi nu prezintă importanţă artistică şi documentară.
